Istoricul cabanelor din Romania
Postat de Iulian Nica la 05 Apr 2012 // 0 comentarii
Cabana Pietrele - Muntii Retezat
Prima asezare turistica pe Valea Petrele a fost o casa de adapost si vanatoare, in locul acum denumit, dupa vechii turisti, "CASA VECHE", iar dupa unii autori de ghiduri turistice ale Retezatului, aceasta poiana a fost rebotezata ca "Poiana Soarelui".
Asezata la o altitudine de 1550 m, casa de adapost "Pietrele" era construita din lemn pe o fundatie de piatra, urmele fundatiei se mai pot vedea si in zilele noastre primavara, imediat dupa topirea zapezii si toamna tarziu cand vegetatia dispare. A fost construita cu doua incaperi si cu un pridvor orientat spre est, de unde se putea admira culmea ce pleaca din Varful Mare si Galesul.
Proprietate a grofului Ocskay, care era si proprietarul acestor meleaguri, inainte de actul nationalizarii din 1947, casa de adapost a fost mistuita de un incendiu in primavara anului 1931. In acelasi an, toamna, incepe construirea unei alte case de adapost si vanatoare, de data aceasta mai jos la o altitudine de 1480 m, pe platforma din aval de actuala cabana Pietrele si la aproximativ 200 m de intrarea in zona Parcului National Retezat, marcat printr-o poarta de intrare in parc. De data aceasta este construita cu parterul din piatra si un etaj din lemn, pozitionata cu vederea spre sud si cu perspectiva zonei nordice a Retezatului, putandu-se admira de aici cele patru vai si culmi: ale Galesului, ale Vaii Rele, ale Pietrelor si ale Stanisoarei.
Constructia este terminata in anul 1933 si data in folosinta ca o cabana de vanatoare, angajata fiind aici ca ingrijitoare si totodata ca paznic de vanatoare MARIA MAGDALENA HAMZU, din Campul lui Neag. Niste ziaristi francezi de turism au numit-o "Craiasa Retezatului". A fost chiar ghidul unei vanatori regale, purtandu-l pe regele-copil Mihai pe umeri.
Dintr-o neglijenta a celor ce frecventau aceasta cabana, in iarna anului 1934 este mistuita si aceasta de flacari, ruinele ei putand fi vazute si astazi la intrarea in complexul de cabane "Pietrele" pe locul unde o potecuta urca spre asa-zisul loc de campare a actualei cabane Pietrele (acel loc de la intrarea in complexul de cabane, nu cel de langa apa).
In acei ani, iau fiinta in tara noastra asociatii turistice ca: S.K.V., A.D.M.I.R., T.C.R., cu sediile: Sibiu, Brasov, Bucuresti si prin grija celui din urma, T.C.R. filiala Deva, avand pe atunci ca presedinte pe dl. Nicolae Dinu si cu sprijinul grofului Ocskay, care doneaza terenul respectiv T.C.R. - ului, incepe, in primavara anului 1934, construirea actualei cabane Pietrele, impropriu numita asa, intrucat asezarea ei este pe Valea Stanisoara, in amonte cu cca. 500 m de confluenta acestei vai cu Valea Pietrele. Este data in functie in vara anulul 1935, cu denumirea de Casa T.C.R. Pietrele.
Astazi nu mai este deservita de legendara cabaniera si cunoscatoare a Retezatului, Maria Magdalena Hamza, ajutata fiind in lunile de vara de nana Tia, o femeie din satul Pestera, ai carei urmasi pot fi intalniti si azi pe potecile Retezatului.
Construita in intregime din lemn, avea la parter o bucatarie, un hol si trei camere. Din hol urca o scara la etaj, unde de o parte si alta a unui coridor plasat la mijloc, pe toata lungimea cabanei, erau construite 6+6 camere cu luminatoare pe acoperis si dotate cu 3 sau 4 paturi fiecare.
Totalul capacitatii de cazare in timpul verii era de 50-60 persoane, iar in timpul iernii doar de 20 locuri in dormitoarele de la parter, care erau dotate cu sobe de incalzit.
Desi corpul principal al cabanei a fost distrus de un incendiu in ianuarie 2007, Vila Stanisoara si casutele se pot folosi.
Cabana Podragu - Muntii Fagaras
In anul 1885, Societatea Carpatina Transilvaneana din Sibiu a construit la Lacul Podragu un adapost de piatra, care nu a durat mult, ci s-a daramat.
In anii 1937-1939 Turing-Clubul Romaniei a luat hotararea de o construi o cabana turistica la Lacul Podragu, in care scop a arendat terenul necesar de la locuitorii comunei Ucea de Sus, a intocmit planurile si a executat cabana la Talmaciu, urmand ca apoi sa fie transportata in bucati si montata la locul stabilit. Totodata, asociatia a pornit la deschiderea si amenajarea drumului si cararii care duce pe Valea Podragului pana la lac. Datorita unor piedici aparute in calea realizarii acestei cabane, T.C.R.-ul a renuntat la proiectul initial si a transportat cabana in apropierea varfului Suru, montand-o pe locul numit Fruntea Moasei.
Actuala cabana Podragu a fost construita prin anii 1948-1949 de catre Banca Nationala, pentru salariatii sai, fiind data in folosinta in anul 1950. Ulterior, ea a fost preluata de catre Consiliul Central al Sindicatelor si folosita drept cabana turistica, asa cum se infatiseaza si in prezent.
Cabana Diham - Muntii Bucegi
Vechea cabana a fost construita in anul 1934 de catre Clubul German de Ski din Bucuresti. In decembrie 2002 un incendiu inexplicabil a mistuit pana la temelii cele doua cabane de la Diham - cea mica, batrana de un veac - si cea noua, moderna, ridicata de sotii Maria si Gheorghe Bordea, Oara si Gigi, cum le spuneau toti. A fost o lovitura grea, insa, se vede, muntele le-a dat celor doi cabanieri tarie de stanca. Si-au suflecat manecile si s-au pus pe treaba cu hotararea sa ridice pe cenusa vechilor cabane una noua. Inca nu se stinsese jarul incendiului devastator si Oara si Gigi au rostuit un mic adapost in care primeau cu aceeasi inima de gazde bune pe cei ce veneau pe piscurile Bucegilor.
Adoratorii muntelui au hotarat sa-i sprijine la reconstructia cabanei Diham, nu cu vorbe, nu cu sfaturi: au donat, fiecare dupa puteri, intr-un cont deschis anume, din initiativa Clubului de Turism Montan "Gioni Babos" din Bucuresti; turistii veneau la Diham valuri-valuri, cu corturi si unelte, ca sa sprijine si cu munca lor la ridicarea noii cabane. Acum, cabana cea mare parca este mai frumoasa si mai mare decat ce rapusa de incendiu. Pe o placa scrie cu majuscule: DACIA POHENIX. E numele nou al cabanei, asa a hotarat doamna Oara Bordea.
Actuala cabana ofera un excelent loc de odihna si este in acelasi timp un punct de plecare pentru numeroase excursii in imprejurimi sau in excursii mai dificile pe abruptul nordic al Bucegilor. Iarna cabana Diham serveste ca baza pentru practicarea schiului.
Cabana Pestera - Muntii Bucegi
Prima constructie a fost inaugurata la 21 septembrie 1923. Ea apartinea asociatiei turistice "Hanul Drumetilor", societate pe actiuni infiintata in 1921 si avand drept scopuri turismul si protectia naturii. Asociatia se va transforma in 1926 in "Turing-Clubul Romaniei" preluand si patrimoniul, inclusiv Casa Pestera. Printre cabanierii perioadei de inceput se numara si legendarul Niculaie Butmaloiu.
In februarie 1940 vechea cabana din lemn este distrusa de un incendiu. In acelasi an, in aprilie, "Turing-Clubul" incepe constructia unei noi cabane situata pe acelasi amplasament. Noua cladire avea parterul din piatra si etajul din lemn. Cabana va rezista in aceasta forma pana in septembrie 1970, cand va fi din nou distrusa de un incendiu.
Intre 1970 si 1978 casa de adapost functioneaza in patru baraci construite langa ruinele vechii cabane. Continuitatea este asigurata prin eforturile unui alt cabanier inimos, nea Nelu Soric, din Rasnov. In 1974 incepe constructia actualului hotel. Inaugurarea a avut loc la 31 decembrie 1978. Desi mult mai incapator si cu un grad sporit de confort, hotelul, prevazut cu 9 etaje, este departe de echilibrul si perfecta integrare in peisaj a cladirii realizate de "Turing-Clubul Romaniei" in 1940. Facilitarea accesului prin realizarea liniei de telecabina Babele-Pestera si prin deschiderea drumului auto care ocoleste platoul Bucegilor peste muntele Dichiu a adus dupa sine toate "binefacerile civilizatiei". Ramane insa "Pestera", un nume de referinta al istoriei drumetiei montane in Carpati.
Cabana Prejba - Muntii Steflesti-Lotrului
Cabana a fost prima ridicata de catre sasii din Transilvania, la inceputul secolului al XX-lea. Constructia trebuia sa faca parte dintr-un proiect care presupunea initial amplasarea in zona a unei statiuni turistice. Acest lucru nu s-a mai intamplat, Paltinisul fiind ales ca amplasament mai bun pentru aceasta, datorita pozitiei sale geografice. In plus, in cel de-al doilea razboi mondial, cabana Prejba a fost distrusa in totalitate de un incendiu. Imediat dupa venirea comunistilor, aceasta a fost reconstruita in apropierea sediului vechi, dupa proiectul originar, dar potentialul zonei si al cabanei nu a fost niciodata folosit la maximum.
In 2006 cabana nu mai avea cabanier iar cladirea s-a transformat in refugiu care a inceput sa se degradeze. S-a redeschis in 2007 avand si un nou cabanier.
Cabana Piatra Mare - Masivul Piatra Mare
Cabana a fost reconstruita in numeroase randuri, actuala cabana fiind ridicata in 2003 de E.K.E. Sacele. Prima Cabana Piatra Mare a fost construita de S.K.V. (Siebenburgischer Karpaten Verein - Clubul carpatin al Transilvaniei) in 1884, fiind inaugurata oficial in iulie 1885. Aceasta fost distrusa de un incendiu in 1908. In 1910 se ridica a doua cabana de catre E.K.E. (Erdelyreszi Karpat Egyesulet - Clubul carpatin al Transilvaniei), aceasta impartasind aceeasi soarta, disparand intr-un incendiu in 1916. Patru ani mai tarziu cabana este refacuta de catre Societatea turistica din Brasov (B.T.E. - Brasoi Turista Egyesulet). In 1991 cabana este mistuita de un incendiu. In vara lui 2010 cabana a intrat in renovare pentru curatarea si tratarea podelelor de lemn impotriva cariilor. In decembrie acelasi an renovare terminata / cabana redeschisa.
Articol semnat de IULIAN NICA
Prima asezare turistica pe Valea Petrele a fost o casa de adapost si vanatoare, in locul acum denumit, dupa vechii turisti, "CASA VECHE", iar dupa unii autori de ghiduri turistice ale Retezatului, aceasta poiana a fost rebotezata ca "Poiana Soarelui".
Asezata la o altitudine de 1550 m, casa de adapost "Pietrele" era construita din lemn pe o fundatie de piatra, urmele fundatiei se mai pot vedea si in zilele noastre primavara, imediat dupa topirea zapezii si toamna tarziu cand vegetatia dispare. A fost construita cu doua incaperi si cu un pridvor orientat spre est, de unde se putea admira culmea ce pleaca din Varful Mare si Galesul.
Proprietate a grofului Ocskay, care era si proprietarul acestor meleaguri, inainte de actul nationalizarii din 1947, casa de adapost a fost mistuita de un incendiu in primavara anului 1931. In acelasi an, toamna, incepe construirea unei alte case de adapost si vanatoare, de data aceasta mai jos la o altitudine de 1480 m, pe platforma din aval de actuala cabana Pietrele si la aproximativ 200 m de intrarea in zona Parcului National Retezat, marcat printr-o poarta de intrare in parc. De data aceasta este construita cu parterul din piatra si un etaj din lemn, pozitionata cu vederea spre sud si cu perspectiva zonei nordice a Retezatului, putandu-se admira de aici cele patru vai si culmi: ale Galesului, ale Vaii Rele, ale Pietrelor si ale Stanisoarei.
Constructia este terminata in anul 1933 si data in folosinta ca o cabana de vanatoare, angajata fiind aici ca ingrijitoare si totodata ca paznic de vanatoare MARIA MAGDALENA HAMZU, din Campul lui Neag. Niste ziaristi francezi de turism au numit-o "Craiasa Retezatului". A fost chiar ghidul unei vanatori regale, purtandu-l pe regele-copil Mihai pe umeri.
Dintr-o neglijenta a celor ce frecventau aceasta cabana, in iarna anului 1934 este mistuita si aceasta de flacari, ruinele ei putand fi vazute si astazi la intrarea in complexul de cabane "Pietrele" pe locul unde o potecuta urca spre asa-zisul loc de campare a actualei cabane Pietrele (acel loc de la intrarea in complexul de cabane, nu cel de langa apa).
In acei ani, iau fiinta in tara noastra asociatii turistice ca: S.K.V., A.D.M.I.R., T.C.R., cu sediile: Sibiu, Brasov, Bucuresti si prin grija celui din urma, T.C.R. filiala Deva, avand pe atunci ca presedinte pe dl. Nicolae Dinu si cu sprijinul grofului Ocskay, care doneaza terenul respectiv T.C.R. - ului, incepe, in primavara anului 1934, construirea actualei cabane Pietrele, impropriu numita asa, intrucat asezarea ei este pe Valea Stanisoara, in amonte cu cca. 500 m de confluenta acestei vai cu Valea Pietrele. Este data in functie in vara anulul 1935, cu denumirea de Casa T.C.R. Pietrele.
Astazi nu mai este deservita de legendara cabaniera si cunoscatoare a Retezatului, Maria Magdalena Hamza, ajutata fiind in lunile de vara de nana Tia, o femeie din satul Pestera, ai carei urmasi pot fi intalniti si azi pe potecile Retezatului.
Construita in intregime din lemn, avea la parter o bucatarie, un hol si trei camere. Din hol urca o scara la etaj, unde de o parte si alta a unui coridor plasat la mijloc, pe toata lungimea cabanei, erau construite 6+6 camere cu luminatoare pe acoperis si dotate cu 3 sau 4 paturi fiecare.
Totalul capacitatii de cazare in timpul verii era de 50-60 persoane, iar in timpul iernii doar de 20 locuri in dormitoarele de la parter, care erau dotate cu sobe de incalzit.
Desi corpul principal al cabanei a fost distrus de un incendiu in ianuarie 2007, Vila Stanisoara si casutele se pot folosi.
Cabana Podragu - Muntii Fagaras
In anul 1885, Societatea Carpatina Transilvaneana din Sibiu a construit la Lacul Podragu un adapost de piatra, care nu a durat mult, ci s-a daramat.
In anii 1937-1939 Turing-Clubul Romaniei a luat hotararea de o construi o cabana turistica la Lacul Podragu, in care scop a arendat terenul necesar de la locuitorii comunei Ucea de Sus, a intocmit planurile si a executat cabana la Talmaciu, urmand ca apoi sa fie transportata in bucati si montata la locul stabilit. Totodata, asociatia a pornit la deschiderea si amenajarea drumului si cararii care duce pe Valea Podragului pana la lac. Datorita unor piedici aparute in calea realizarii acestei cabane, T.C.R.-ul a renuntat la proiectul initial si a transportat cabana in apropierea varfului Suru, montand-o pe locul numit Fruntea Moasei.
Actuala cabana Podragu a fost construita prin anii 1948-1949 de catre Banca Nationala, pentru salariatii sai, fiind data in folosinta in anul 1950. Ulterior, ea a fost preluata de catre Consiliul Central al Sindicatelor si folosita drept cabana turistica, asa cum se infatiseaza si in prezent.
Cabana Diham - Muntii Bucegi
Vechea cabana a fost construita in anul 1934 de catre Clubul German de Ski din Bucuresti. In decembrie 2002 un incendiu inexplicabil a mistuit pana la temelii cele doua cabane de la Diham - cea mica, batrana de un veac - si cea noua, moderna, ridicata de sotii Maria si Gheorghe Bordea, Oara si Gigi, cum le spuneau toti. A fost o lovitura grea, insa, se vede, muntele le-a dat celor doi cabanieri tarie de stanca. Si-au suflecat manecile si s-au pus pe treaba cu hotararea sa ridice pe cenusa vechilor cabane una noua. Inca nu se stinsese jarul incendiului devastator si Oara si Gigi au rostuit un mic adapost in care primeau cu aceeasi inima de gazde bune pe cei ce veneau pe piscurile Bucegilor.
Adoratorii muntelui au hotarat sa-i sprijine la reconstructia cabanei Diham, nu cu vorbe, nu cu sfaturi: au donat, fiecare dupa puteri, intr-un cont deschis anume, din initiativa Clubului de Turism Montan "Gioni Babos" din Bucuresti; turistii veneau la Diham valuri-valuri, cu corturi si unelte, ca sa sprijine si cu munca lor la ridicarea noii cabane. Acum, cabana cea mare parca este mai frumoasa si mai mare decat ce rapusa de incendiu. Pe o placa scrie cu majuscule: DACIA POHENIX. E numele nou al cabanei, asa a hotarat doamna Oara Bordea.
Actuala cabana ofera un excelent loc de odihna si este in acelasi timp un punct de plecare pentru numeroase excursii in imprejurimi sau in excursii mai dificile pe abruptul nordic al Bucegilor. Iarna cabana Diham serveste ca baza pentru practicarea schiului.
Cabana Pestera - Muntii Bucegi
Prima constructie a fost inaugurata la 21 septembrie 1923. Ea apartinea asociatiei turistice "Hanul Drumetilor", societate pe actiuni infiintata in 1921 si avand drept scopuri turismul si protectia naturii. Asociatia se va transforma in 1926 in "Turing-Clubul Romaniei" preluand si patrimoniul, inclusiv Casa Pestera. Printre cabanierii perioadei de inceput se numara si legendarul Niculaie Butmaloiu.
In februarie 1940 vechea cabana din lemn este distrusa de un incendiu. In acelasi an, in aprilie, "Turing-Clubul" incepe constructia unei noi cabane situata pe acelasi amplasament. Noua cladire avea parterul din piatra si etajul din lemn. Cabana va rezista in aceasta forma pana in septembrie 1970, cand va fi din nou distrusa de un incendiu.
Intre 1970 si 1978 casa de adapost functioneaza in patru baraci construite langa ruinele vechii cabane. Continuitatea este asigurata prin eforturile unui alt cabanier inimos, nea Nelu Soric, din Rasnov. In 1974 incepe constructia actualului hotel. Inaugurarea a avut loc la 31 decembrie 1978. Desi mult mai incapator si cu un grad sporit de confort, hotelul, prevazut cu 9 etaje, este departe de echilibrul si perfecta integrare in peisaj a cladirii realizate de "Turing-Clubul Romaniei" in 1940. Facilitarea accesului prin realizarea liniei de telecabina Babele-Pestera si prin deschiderea drumului auto care ocoleste platoul Bucegilor peste muntele Dichiu a adus dupa sine toate "binefacerile civilizatiei". Ramane insa "Pestera", un nume de referinta al istoriei drumetiei montane in Carpati.
Cabana Prejba - Muntii Steflesti-Lotrului
Cabana a fost prima ridicata de catre sasii din Transilvania, la inceputul secolului al XX-lea. Constructia trebuia sa faca parte dintr-un proiect care presupunea initial amplasarea in zona a unei statiuni turistice. Acest lucru nu s-a mai intamplat, Paltinisul fiind ales ca amplasament mai bun pentru aceasta, datorita pozitiei sale geografice. In plus, in cel de-al doilea razboi mondial, cabana Prejba a fost distrusa in totalitate de un incendiu. Imediat dupa venirea comunistilor, aceasta a fost reconstruita in apropierea sediului vechi, dupa proiectul originar, dar potentialul zonei si al cabanei nu a fost niciodata folosit la maximum.
In 2006 cabana nu mai avea cabanier iar cladirea s-a transformat in refugiu care a inceput sa se degradeze. S-a redeschis in 2007 avand si un nou cabanier.
Cabana Piatra Mare - Masivul Piatra Mare
Cabana a fost reconstruita in numeroase randuri, actuala cabana fiind ridicata in 2003 de E.K.E. Sacele. Prima Cabana Piatra Mare a fost construita de S.K.V. (Siebenburgischer Karpaten Verein - Clubul carpatin al Transilvaniei) in 1884, fiind inaugurata oficial in iulie 1885. Aceasta fost distrusa de un incendiu in 1908. In 1910 se ridica a doua cabana de catre E.K.E. (Erdelyreszi Karpat Egyesulet - Clubul carpatin al Transilvaniei), aceasta impartasind aceeasi soarta, disparand intr-un incendiu in 1916. Patru ani mai tarziu cabana este refacuta de catre Societatea turistica din Brasov (B.T.E. - Brasoi Turista Egyesulet). In 1991 cabana este mistuita de un incendiu. In vara lui 2010 cabana a intrat in renovare pentru curatarea si tratarea podelelor de lemn impotriva cariilor. In decembrie acelasi an renovare terminata / cabana redeschisa.
Articol semnat de IULIAN NICA
